Seara ,cand stau culcata  in pat si-mi termin rugaciunea spunand:Iti multumesc pentru tot ce-i bun,dragut si frumos,jubilez in sinea mea.Atunci ma gandesc la "ce-i bun" in clandestinitate,la sanatatea mea si la intreaga fiinta,la ce are "dragut " Peter,la ce-i inca mic si fragil si caruia noi inca nu indraznim sa-i dam un nume,iubire,viitor,fericire, si al "ce-i frumos",asta insemnand lumea,natura sif rumusetea ampla a intregului,a tuturor lucrurilor frumaose impreuna.
  Atunci nu ma gandesc la toate nenorocirile,ci la frumusetea inca prezenta.In asta consta in buna masura diferenta intre mine si mama.Sfatul ei impotriva melancoliei este:"Gandeste-te la toate nenorcirile din lume si fii fericita ca nu treci tu prin ele!".Sfatul meu este:"Iesi afara,mergi in camp,in natura si soare.Iesi afara,incearca sa regasesti fericirea in tine.Gandeste-te  la tot ce-i frumos in tine si in jurul tau si fii fericita!"

Anne Frank,7 martie1944