Manuieste cu grija cuvintele,deoarece au mai multa putere decat bombele atomice.

   Cuvintele sunt cele ma prafuite de uzura si totusi sunt niste minuni vii.Nimeni nu le-a vazut dar cu totii le-am simtit. Desi se inrudesc cu banalitatea, au trasaturi nobile care pot iubi si lovi in acelasi timp sau consecutiv.Cine nu isi mai aminteste niste cuvinte?O,am uitat!spun atat de des si totusi pastrez  intr-una din camarele inimii mele atatea cuvinte frumoase spuse, odata in prag de seara sau dis-de-dimineata  insotite de o portocala.Imi amintesc cuvintele alaturi de incruntarea fruntilor si port inca cu mine greutatea lor la fel cum imi amintesc veselia pasilor repezi, dupa auzul cuvintelor  cu mesaj mangaietor pentru o inima indragostita.

  Eu imi amintesc astea dar oare cati isi maintesc cuvintele mele?Gandidu-ma la asta ,cred ca toti au uitat cuvintele mele dornice sa licareasca, iar si iar in inima celor ce le este dor ci isi amintesc doar cele care cu putere si repeziciune au ranit..

   Poate ca ar fi cazul sa rostesc si eu tare cuvintele:”Unii oameni vorbesc din experienta.Altii din experienta nu vorbesc.”.Atat de tare incat sa le aud raspicat ,poate le-oi tine si minte si nu voi mai rani…