Meniu

marți, 31 ianuarie 2012

Sunt doar o mamica , ce sta intr-o bibleoteca moderna, inconjurata de tineri ce rontaiesc cate un creion, de fete cu cosuri si de baieti cu parul lung si Conversi.Sunt eu,aici incercand  sa-mi adun gandurile sa pot sa termin ce am inceput de-atat vreme.Si cu cat inaintez mai mult ,constientizez cu uimire ca sunt abia la inceput si nu mai am rabdarea, forta sa continui si iar ma lupt sa nu abandonez.Am mai multe morive sa renunt decat sa continui si apoi iar ma voi plange ca nu duc nimic la capat.
Sunt doar o fata,ce sta la masa inconjurata de carti si laptop gandindu-se  ca trebuie sa mearga la servici si ca are  o cantitate imensa de acte de scanat in doar doua ore,ca trebuie sa se ingrijeasca cine va lua copilul de la scoala,ca ieri nu a petrecut timp destul cu el si azi ar vrea sa il invete ceva nou si  apoi ca trebuie sa reuseasca sa se concentreze sa finalizeze un proiect pentru scoala desi ,capul ii bubuie de la raceala  primita de acum,cateva zile....


joi, 26 ianuarie 2012


  
    Se termina si ianuarie.Pentru unii, e luna cea mai proasta din punct de vedere al profitului si acum ma gandesc la cativa prieteni comercianti,pentru mine e luna promisiunilor.

 In fiecare ianuarie imi fac atatea planuri si imi propun atata de multe..incep inca din decembrie dar in ianuarie ajung la un apogeu al dorinteor pentru mine insami.Bineinteles ca ianuarie, luna cea maia propiata de sufletul meu pentru ca imi stie toate dorintele si stie cat de naiva sunt crezand ca desi nu am reusit pana acum , cred cu speranta si o oarecare licarire antuziasta ca as putea sa stralucesc  in anul ce vine.

 In cate Ianuarii mi-am promis ca voi slabi,ca voi  fi mai ordonata,mai buna,mai iertatoare,mai iubitoare,mai silitoare,mai credincioasa,mai ambitioasa...
 Ce reusesc?Prin februarie inca sunt in toiul achzitilor, imi iau adidasi si imi fac abonament la sala…strang  un raft de devotionale care ma vor indruma  sa devin o fata mai spirituala ,colectionez produse de curatenie cat mai specifice(anul asta,mi-am luat spray de spalat frigiderul,servetele umede pentru gresie..).Iubire?Pai nu-mi consum eu minutele nationale inca din prima saptamana si incerc sa le atrag atentia prietenilor ca le-am ascultat cu atentie povestile si ca ma pricep la detalii…pana cand cad in superficialitatea mea care imi este al doilea prenume..

vineri, 20 ianuarie 2012


 Manuieste cu grija cuvintele,deoarece au mai multa putere decat bombele atomice.

   Cuvintele sunt cele ma prafuite de uzura si totusi sunt niste minuni vii.Nimeni nu le-a vazut dar cu totii le-am simtit. Desi se inrudesc cu banalitatea, au trasaturi nobile care pot iubi si lovi in acelasi timp sau consecutiv.Cine nu isi mai aminteste niste cuvinte?O,am uitat!spun atat de des si totusi pastrez  intr-una din camarele inimii mele atatea cuvinte frumoase spuse, odata in prag de seara sau dis-de-dimineata  insotite de o portocala.Imi amintesc cuvintele alaturi de incruntarea fruntilor si port inca cu mine greutatea lor la fel cum imi amintesc veselia pasilor repezi, dupa auzul cuvintelor  cu mesaj mangaietor pentru o inima indragostita.
  Eu imi amintesc astea dar oare cati isi maintesc cuvintele mele?Gandidu-ma la asta ,cred ca toti au uitat cuvintele mele dornice sa licareasca, iar si iar in inima celor ce le este dor ci isi amintesc doar cele care cu putere si repeziciune au ranit..
   Poate ca ar fi cazul sa rostesc si eu tare cuvintele:”Unii oameni vorbesc din experienta.Altii din experienta nu vorbesc.”.Atat de tare incat sa le aud raspicat ,poate le-oi tine si minte si nu voi mai rani…

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Vacanta Revelion 2012
















Povestea celui mai deştept om din istorie

Născut în 1898 într-o familie de intelectuali, William James Sidis a fost un geniu care a impresionat comunitatea ştiinţifică internaţională cu abilităţile sale matematice şi lingvistice.
Tatăl său, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, a considerat că pasiunea pentru învăţătură trebuie să le fie inculcată copiilor la vârste foarte fragede. Mulţumită eforturilor tatălui său şi inteligenţei sale extraordinare (se estimează că a avut un IQ între 250 şi 300, în vreme ce IQ-ul unei persoane normale este cuprins între 90 şi 115), William James Sidis a realizat performanţe extraordinare.
Putea vorbi şi scrie în 40 de limbi străine
La vârsta de doi putea citi în limba engleză, iar la patru ani scria în franceză. Până la opt ani învăţase opt limbi străine (latină, greacă, franceză, rusă, germană, ebraică, turcă şi armeană), după care a creat de la zero o nouă limbă, pe care a intitulat-o Vendergood. Mai târziu, avea să vorbească nu mai puţin de 40 de limbi străine. A intrat la Harvard la vârsta de doisprezece ani şi a absolvit prestigioasa universitate la vârsta de 16 ani, în 1914.
Deşi toată lumea i-a prezis la absolvire un viitor spectaculos, lucrurile n-au stat tocmai aşa. Între 1915 şi 1919 a lucrat ca profesor de matematică la o universitate din Texas, după care s-a decis să renunţe la cariera academică.
Arestat pentru că era socialist
A fost arestat în 1919, după ce a participat la o parada socialistă în Boston, care s-a încheiat cu violenţe. A fost condamnat la 18 luni de închisoare, însă părinţii săi au reuşit să înlocuiască această pedeapsă cu un an petrecut într-un sanatoriu din New Hampshire. În timpul procesului, s-a declarat a fi un socialist şi un oponent al Primului Război Mondial.
Din 1921 a început să lucreze cu maşini de calcul, o slujbă aflată mult sub capacităţile sale intelectuale. S-a distanţat tot mai mult de părinţii săi. În tot ce acest timp, a scris lucrări de specialitate care au variat de la cosmologie la istoria nativilor americani. A murit şomer, în 1944, în urma unei hemoragii cerebrale. Avea 46 de ani.

joi, 12 ianuarie 2012

Am iesit azi cu doua colege la un suc si povesteam...Una povestea despre ultima vizita la Cannes,despre Revelionul de la Viena si despre shoppingul de la Roma,cealalta spunea  despre taxa de la gradinita de stat, facturile de la cablu, reducerile de pe zumzi si vise...
Ne place tuturor sa ne considram ca facem parte din clasa mijlocie.E un fel de statut...si ii privim cu admiratie pe altii mai buni.Nu e nimic rau sa iti doresti.Fiecare are altii mai buni la care sa priveasca.Credem ca fericirea noastra depinde de...casa, masina, vacante pana le ai.Aceea e defapt perioada poate cea mai frumoasa,cat timp credem ,visam, ne facem planuri.Perioada de reala amaraciune este atunci cand le obtinem si ne dam seama ca  ne mai lipsesc atatea.Si aruncam iar cu acel orizont al fericirii cat mai departe ca sa nu cumva sa il mai ajungem atat de repede si sa fim iar tristi.
Cateodata ma simt atat de bogata  fata de unii oameni ,alteori un biet puric pe langa altii...dar nu sunt nici pe departe la mijloc.Sunt un biet visator care se lupta strasnic sa gaseasca multumirea in cele mai mici lucruri.Dar nu e usor...
Ne place tuturor sa facem parte din categoria de mijloc pentru ca aceasta pozitie e confortanta,are si putina modestie,presarata si de putin lux...Se vorbeste des, despre adevarata bogatie a sufletului, bunatatea, sinceritatea ...  
          In sinea noastra si cu noi cu totii suntem bogati! 








miercuri, 11 ianuarie 2012

Mi-am aminitit de ce scria Anne Frank,o mica adolescenta despre mame.Citise, in Luptatori pentru viata,un pasaj care spunea ca in general femeile,chiar si numai ca aduc copii pe lume ,indura mai multe suferinte,mai multe boli si mai multa mizerie decat oricare erou de razboi.Si cum este rasplatita femeia pentru izbanda,dupa toata durerea suferita?Este impinsa intr-un colt, daca nasterea a slutit-o,copiii ajung curand sa nu-i mai apartina,frumusetea i-a disparut.Femeile sunt niste soldati care lupta si sufera pentru supravietuirii omenirii,mult mai viteji,mult mai curajosi decat numerosii eroi ai libertatii cu gura lor mare!Poate ca asa e...

Seara ,cand stau culcata  in pat si-mi termin rugaciunea spunand:Iti multumesc pentru tot ce-i bun,dragut si frumos,jubilez in sinea mea.Atunci ma gandesc la "ce-i bun" in clandestinitate,la sanatatea mea si la intreaga fiinta,la ce are "dragut " Peter,la ce-i inca mic si fragil si caruia noi inca nu indraznim sa-i dam un nume,iubire,viitor,fericire, si al "ce-i frumos",asta insemnand lumea,natura sif rumusetea ampla a intregului,a tuturor lucrurilor frumaose impreuna.
  Atunci nu ma gandesc la toate nenorocirile,ci la frumusetea inca prezenta.In asta consta in buna masura diferenta intre mine si mama.Sfatul ei impotriva melancoliei este:"Gandeste-te la toate nenorcirile din lume si fii fericita ca nu treci tu prin ele!".Sfatul meu este:"Iesi afara,mergi in camp,in natura si soare.Iesi afara,incearca sa regasesti fericirea in tine.Gandeste-te  la tot ce-i frumos in tine si in jurul tau si fii fericita!"

Anne Frank,7 martie1944

marți, 10 ianuarie 2012

Am avut in perioada asta un mic recensamant al prietenilor.Poate si o mica testare...Ma gandeam cum ma vad,oamenii si am primit multe pareri cum ca eu sunt mereu inconjurata de oameni,ca am multi prieteni si ca chiar fac parte din categoria"sociabila" , chiar si cu micile mele ironii.Apoi mi-am dat seama cat de mult lupt eu pentru ca sa pastrez vie aceasta imagine falsa.
M-am trezit povestindu-i toate astea uneia dintre persoanele care ma asculta ,care tine minte ce ii spun,care ii pasa  si care ma ajuta sa gasesc solutii.Este o prietena,asa-i?
Ii spuneam ei despre trairile mele si eforturile mele s ainteleg de ce vreau sa fiu intre oameni, de ce pare ca am atatia prieteni si de ce constientizez ca ma simt singura de multe ori.Ea era in fata mea si simteam in privirea ei,rabdare...Oau ce degajata ma simteam.Avea rabdare sa ma asculte,intelegea,se amuza dar fara sa rada si intr-un anume fel stiam ca e mandra de mine ca incep sa ma intreb.
Ii spuneam cum ma simteam protejata de imaginea asta mea,cum ca as fi inconjurata de prieteni si ma simteam mai buna.Cat timp ai prieteni, inseamna ca esti o persoana placuta si asta ma facea sa imi linistesc constiinta de a nu mai schimba prea multe la mine.Atunci de ce ma simteam asa singura?
Ca si test , nu am folosit nici o baterie complicata ci doar pentru o vreme nu m-am mai dus la intalnirile prietenilor mei.De observat,au observat....dar se asteptau sa am un motiv serios cu care sa le captez atentia si sa spun cum ca defapt am patit niste chestii groaznice sau grozave si ca nu am mai reusit sa ajung la cateva intalniri consecutiv.Nu am spus nimic si se pare ca si-au pierdut interesul.Nu cred ca aveau vreunul pentru mine in special ci pentru...anumite momente cand ii fac sa rada,chiar si de mine.Mi-am dat seama ca sunt mai mult curiosi decat"pasatori".
Voi reveni...

Trec prin momente destul de dificile in aceasta perioada dar imi este greu sa le astern pe "hartie".Mi-am amintit azi de o vorba:"Hartia este mai rabdatoare decat omul".Inca nu ma simt libera sa scriu.Ma tot gandesc daca in  acest blog sa ma plang,sa ma jelesc,sa ma chinui sa descopar toate tainele sentimntelor mele sau sa fie unul practic in care sa gasesc solutii?Defapt ambele stari ma carcterizeaza si poate ca nu ar strica sa-mi presar dilemele,frustrarile,visele  printre planuri,vise si idei.

vineri, 6 ianuarie 2012

Poate ca nimeni,sub cer,
n-o sa vada vreodata
urmele pasilor tai,dinspre ieri-
mersul tau sovait,nesigur,
ducand parca spre...nicaieri.
Dar poate ca totusi ,candva,
cine stie?
ratacit  de furtuna,vreun drumet obosit
va-ncerca sa-si aseze pasul in ele,
sa  ajunga acas', dup-atata trudit.
Nu ti-ar parea rau  sa se piarda in noapte,
doar fiindca tu nu ai vrut,n-ai stiut?
sa tii drumul drept?
Vezi tu,drumul tau,mersul tau
s-ar putea sa nu conteze deloc pentru altii;
dar n-ai cum sa stii,s-ar putea sa conteze ,tot la fel.

Poate ca nimeni,sub cer,
n-o sa vada vreodata
cat de maret iti e visul,
cat de inalt iti e zborul,
daca privesti in sus sau in jos...
Dar poate  ca totusi, candva,
cine stie?
vreun sarman,intr-o vale pierdut,
va-ncerca sa isi prinda speranta de tine,
sa invinga abisul de lacrimi si lut,
Nu ti-ar parea rau sa se-afunde in tinta,
doar fiindca tu nu ai vrut,n-ai stiut
sa cutezi mai inalt?
Vezi tu,visul  tau, zborul tau
s-ar putea sa nu conteze deloc pentru altii:
dar n-ai cum sa stii,s-ar putea sa conteze ,tot la fel.


Si-atunci,nu merita oare
ca macar sa incerci
sa tii drumul drept?
Ca macar s aincerci
sa-ti inalti zborul
dincolo de zare?
Pana la urma, e adevarat:
Ce alegi tu sa fii,cum alegi sa traiesti
s-ar putea sa nu conteze deloc pentru altii;
dar, s-ar putea sa conteze,tot la fel.