Meniu

duminică, 18 decembrie 2011

 Credeam demult,ca  cel mai bun lucru pe care ti s-ar putea intamplat ar fi sa ti se indeplineasca o dorinta ,asta pana sa afli ca esti dorinta cuiva!Asta e cel mai bun lucru care ti se poate intampla:Sa fii dorinta TU, aceluia , caruia doreai sa iti aduca indeplinirea dorintei.Asta da,dorinta!

Mai bine...

Mi-am dat seama ca sunt o fata cu multe dileme si frustrari.Macar e bine ca mai reflectez uneori la acest aspect si ma macina...
M-am gandit apoi la relatiile din viata mea!Ohh pareau atat de multe si de complicate..si chiar ai fi zis ca sunt o persoana foarte sociabila!Fake!Dintotdeauna mi-am dorit sa respir fuga aceasta de oameni...dar pentru a o savura trebuia sa fug dintre cat mai multi.Eram in multimi necunoscute si imi testam solitudinea,apoi in grupul de prieten..razand,aveam un flash mic.Era un soi de dor de mine...Nu ca ma fanatizez,ci pur si simplu ca imi place sa imi descifrez simtamintele.Chiar imi amintesc cu drag cum faceam exercitii de izolare mentala daca as putea sa o numesc asa.In mijlocul unei zile aglomerata,ma interiorizam si memoram  cate un detaliu ..pentru viata.Adica pe care sa il tin minte mereu,nu e cine stie ce...ramificatiile unui dos al unei frunze ingalbenite,unui petec de luna sau a unui material colorat.
Ideea e ca m-am gandit sa imi fac o lista cu prieteni!Oo grea  definire!De ce tanjesc uneori atata de mult dupa companie?poate ca nu ma plac prea mult...asa ca am luat in considerare acest gand si mi-am dat seama ca nu prea ma plac dar imi doresc sa lupt singura pana sa ajung la acel etalon inalt:admiratia sotului meu!
E un etalon inalt care cred ca m-ar face fericita si placuta mie in compania mea.Pentru asta trebuie sa imi infrunt,calcand pe orgoliu defectele,sa imi descopar calitatile sau poate ca totusi as putea incepe de face mai bine ce faceam pana acum doar bine...

marți, 22 noiembrie 2011

Cele tinere sa-si iubeasca barbatii,sa-si iubeasca copiii si sa fie cumpatate,curate,gospodine bune,plecate barbatilor lor,ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu.Tit2:4,5

Am descoperit cu surprindere acest verset pe care il voi declara tinta mea!Am de gand ca in anul ce urmeaza sa il implinesc intocmai.!
  1. Iubeste-ti sotul!
  2. Iubeste-ti copilul!
  3. Fii cumpatata!
  4. Fii curata!
  5. Fii buna gospodina !
  6. Fii supusa sotului!
  7. Implineste Cuvantul lui Dumnezeu!
Sper sa reusesc..!
   Tocmai am aflat ca Dumnezeu s-a ingrijit ca sa nu imi fie teama.Este atat de bun cu mine pentru ca ii facusem in gand multe promisiuni,ca de fiecare data ...pe care stia si El ca aveam sa le uit.
Totusi,cand ajungi sa ai un lucru pe care ti l-ai dorit intr-un oare care fel mai mult,alteori doar mai tare...iti dai seama ca nu acestea sunt marile  comori.Ci tu ar trebui sa fii.Ma gandesc uneori cat sunt de dezamagita eu de mine,cate minusuri am ...si cate sunt prea egoista sa le vad si apoi ma gandesc la cum ma priveste Dumnezeu desi stiind mai multe decat constientizez eu,alege sa ma creada din nou.
Sper doar...sa ma intristeze si pe mine tot ceea ce il supara pe Dumnezeu.Asa voi stii ca ii sunt apropiata!

luni, 21 noiembrie 2011

O zi simpla fara teama!

   Astazi as vrea sa imi fac ordine si printre atatea  ganduri mototolite si aruncate prin suflet.As vrea sa scot una cate una,sa o indrept ,sa o citesc..si sa ii zambesc.Asta inseamna,pentru mine ca mi-am amintit la ce m-am referit si mi-a fost drag,chiar daca era si despre un lucru trist.
 E atata dezordine,asa ca voi lua la intamplare.As vrea sa ma cert pentru haosul meu pe care-l port cu mine.Simnt nevoia acut de a ma organiza.Se pare ca am nevoie de liste cu activitati cat mai mici,pe care sa le bifez si sa simt satisfactii mici si imediate.Ieri bifasem cateva x-uri dintr-o lista de ordine prin casa...azi aveam nevoie de una care sa imi aminteasca de dependenta mea de Dumnezeu.
Tin minte ca atunci cand am aveam un examen mai greu,mama mea obisnuia sa se roage pe durata  acelei provocari.Asa am inceput si eu ziua,rugandu-ma...apoi mi-am cautat devotionalul prafuit si cautam rand dupa rand,vreun mesaj care sa imi spuna ca va fi bine.
Am gasit printre randuri acestea:
Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale… să fie slava…” – Iuda 24.25
 Mi-e teama de cadere ,mi-e teama sa ma bucur inainte examenelor importante ale vietii.De-acum am descoperit o teama mai mare,sa nu-i arat celui de langa mine ca ma tem!
Asa ca astazi  ii voi spune orice s-ar intampla ca,este bine!Defapt ma incurajez si pe mine.Este bine,Anda!Nu te mai teme!


miercuri, 15 iunie 2011


    Am descoperit,surprinsa de curand ca pot admira ce odata m-a scos din sarite.Admira,nu tolera...Am descoperit,fara a fi surprinsa ca imi amintesc de ce am spus ca voi uita..
Aseaman aceasta oprire pe aici cu norii negrii dar fara a fi rai.Ci doar prevestec furtuna..Partea buna e ca atunci cand se va termina va fi curatenie.Pentru o vreme....
   Inima mea s-a deschis ca o carte cu foi scrisa in diferite feluri,cu biletele si cu desene..iar muzica trezeste vreme de furtuna si imi rupe pagini.Nici nu am apucat sa vad ce era scris..ca deja zboara,dar nu departe..se invarte de-asupra mea..in timp ce alte pagini se zbat,biletele se pierd..alte foi se lipesc si se lovesc cu putere copertile.Unele se rasfoiesc cu alte cateva si par a fi neimportante ,nici nu le-am observat...Dar aveau sublinieri si semne pe margine ingrosate.Stiu asta ca vazusem dosul paginilor..


marți, 1 martie 2011

De-ai sti...

De-ai şti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Şi mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
 Glasul tău să-l mai ascult.

Cand imi plec

Fuge gândul meu pribeag
Şi mă cred că-ţi sunt stăpână
Ţie, vecinic mie drag.

Şi mai cred, ca altădată,
Că tu mie te închini,
Şi cu inima-ntristată
Greu, de dorul meu suspini.

Atunci câte sunt în lună,
Câte-n stele şi poveşti
Trec prin mintea mea nebună
Socotind că mă iubeşti.

Dar tresar… şi de pe mână
Ridicând fruntea încet,
Eu din visu-mi de stăpână
Tristă roabă mă deştept.