Mi-ar placea uneori sa am o fantana de care sa stiu doar eu si sa arunc un banut in tacere,sa zambesc buclucas asteptand indeplinirea ei. Cu speranta in suflet, sa imi scotocesc buzunarele, sa arunc un banut si o data cu el sa eliberez o dorinta.Sa merg sprea ea pe un drum pietruit ,sa strang banutul meu in pumn si sa ma gandesc la dorinta.Oare as alerga spre fantana sau as merge incet?
Uneori, as vrea atat de mult sa mi se indeplineasca o dorinta incat imi vine sa arunc direct bancnote, de parca fantana magica ar fi putut fi mituita. Mi-am pus si eu dorinta si am plecat mai bucuroasa, pentru ca acum nu mai eram eu singura responsabila de indeplinirea ei.
Ma vad mergand incet gandidu-ma la ea ,la steaua din intuneric..pana ajung!oare sa cred ca e adevarat?ca trebuie doar sa iti doresti ca sa ti se intample?Credeam ca multora le e frica sa spuna ceea ce isi doresc.De aceea nu obtin nimic.Asa credeam.
Mi-am facut si eu curajul intr-o zi sa cred ca e deajuns sa iti doresti si se va intampla.Se pare ca singurele lucruri pe care noi ni le putem dori sunt doar cele ce tin de propria persoana.
Cea mai cunoscuta fanatana indeplinitoare de dorinte este Fontana Di Trevi.Multi indragostiti arunca monede apoi asteapta contexte speciale .Stiu ca daca arunci un banut inseamna ca te vei intoarce la Roma,daca arunci doua inseamna ca vei incepe o noua poveste de dragoste,daca arunci trei ti se va asigura o casatorie.Ce prostie..de cand se cumpara astea cu bani??
Si totusi,as vrea sa am propria mea fanatana,propriul meu banut ca propria mea dorinta o am deja